A "beautiful" nightmare

Plictiseala... liniste... Caut un desen animat, simt ca imi aduce aminte de perioada in care eram copil si singurele mele griji erau sa invat bine si sa ies la joaca. Ma suparam cand venea timpul sa plec in casa. Si asteptam sa vina urmatorul weekend - asta era regula: program de joaca doar la sfarsit de saptamana. Ma resemnam si mergeam mai departe.
Stiu ca fiecare perioada din viata noastra are partile ei frumoase.
Copilul se joaca, adolescentul se indragosteste - sau e emo, rocker sau ce mai vrea el -, tanarul iubeste, parintii isi cresc copiii - daca au -, iar bunicii isi rasfata nepoteii
Acum sunt mare. Visam la asta demult. De fapt, cred ca era simpla curiozitate. Stiti cum e: te uiti in gradina vecinului si parca iti place mai mult ca la tine.
Noroc de mess-ul asta, mai tii legatura cu cei care ti-au fost dragi si care acum sunt departe. E gratis si nelimitat :) Cu mobilul e mai greu, chiar daca ai sute de sms-uri si minute. Citisem ca telefoanele care contin nichel pot provoca alergii. Al meu nu stiu ce contine, dar mai bine nu-l folosesc, mai ales ca acum chiar nu-mi face placere.
Si totusi... In toata linistea asta, ceva nu-mi da pace. Sute de apeluri pe mobil... de la cineva care m-a dezamagit enorm. Inchid mobilul (doar spuneam ca dauneaza pielii), plec in pat, vreau sa fiu lasata in pace, vreau sa dorm si maine sa spun ca totul a fost doar un cosmar. Atat!